Muzeul deține o colecție de peste 25 de lăzi de zestre, multe dintre acestea cu o vechime considerabilă. Lada de zestre avea un important rol în ceremonialul nunţii.

Istoria lăzii de zestre, obiectul care nu se arunca niciodată din gospodărie.

Odinioară nelipsită din casele ţărăneşti, lada de zestre a rămas un simbol al satului tradiţional românesc. Folosite până la jumătatea secolului XX, lăzile de zestre erau din categoria obiectelor importante din gospodărie. Acesta era motivul pentru care lada de zestre nu se arunca.

Lada de zestre avea o importanţă deosebită în lumea satului. Ceremonialul nunţii era strâns legat de acest obiect.

Ceremonialul nuntii  se referă la integrarea unui nou membru în sânul familiei sau la pierderea iremediabiă a unuia, în cadrul nunţii, două grupuri se deschid unul spre altul în vederea negocierii pentru realizarea unui contract prin care un grup pierde un membru, iar celălalt primeşte unul.

„În acest context, zestrea juca un rol vital în căsătoria fetelor. Pentru a se putea căsători, orice fată trebuia să stăpânească toate aspectele legate de industria casnică textilă (trebuia să ştie să obţină un fir textil vegetal sau animal, să-l poată folosi la ţesut, cusut etc). Lada de zestre era, deci, destinată păstrării hainelor şi textilelor ce intrau în zestrea fetelor, constituindu-se, astfel, în păstrătoarea dovezilor ce atestau, atât puterea financiară a familiei din care provenea mireasa, cât mai ales hărnicia, priceperea şi talentul acesteia”

Obiectul care nu se arunca niciodată

Femeile bătrâne spuneau că lada de zestre nu e voie să fie aruncată, ceea ce denotă că obiectul avea o mare importanţă pentru familie. Acesta este motivul pentru care, în unele case, existau mai multe lăzi de zestre, în funcţie de câte nurori existau. Unele, însă, erau atât de vechi, încât nu se mai ştia cui au aparţinut. Totuşi, acestea nu se aruncau.

Colecția de lăzi de zestre a muzeului va fi supusă unui amplu proces de restaurare care va cuprinde două etape principale: digitizarea  obiectelor și, a doua etapă, restaurarea efectivă folosind materialele și tehnicile de lucru inițiale.

Colecția de icoane a muzeului cuprinde un număr de peste 50 de icoane pictate pe sticlă. Pictura de icoane pe sticlă din Ardeal a fost o asimilare creatoare, originală, autentică, continuatoare a picturii parietale a vechilor biserici de lemn şi nu o imitaţie modestă a unor modele ale picturii bizantine.

Colecția de icoane a muzeului face parte din arta iconografică naivă românească, picturi originale realizate de artiști populari, lucrări realizate în tehnica tempera cu emulsie de ou pe suport de sticlă, lucrări de artă realizate și finisate după un concept personal. Icoanele, în mare parte, sunt icoane cu influență a școlii de pictură iconografică de la Nicula. Icoanele sunt înrămate în rame închise cu motive florale specifice acestei arte. Colecția de icoane pe sticlă a muzeului va fi supusă unui amplu proces de restaurare care va cuprinde două etape principale: digitizarea  obiectelor și, a doua etapă, restaurarea efectivă folosind materialele și tehnicile de lucru inițiale.

Colecția de articole vestimentare cuprinde o varietate de articole de îmbrăcăminte, de la cămăși, cojoace, pieptare, cizme. Motivele florale expuse pe veșminte denotă o foarte bună reprezentare a creativității și spiritului artistic țărănesc.

Colecția cuprinde un număr impresionant de farfurii, oluri și alte articole din gospodăria țărănească.

Colecția cuprinde o variate mare de bunuri folosite în gospodăriile țărănești, de la masa de tâmplar, porumbac, plug, car, foale pentru foc etc.